Tipicul din prima parte a anamnezei va fi urmarit şi în investigarea anumitor deviaţii comportamentale, cu insistenţă pe întrebările relevante, aşa cum se poate vedea în chestionarele[1] de mai jos.
Fig.5: Model de chestionar clinic pentru studiul agresivităţii canine
FIŞA DE OBSERVAŢIE PRIVIND AGRESIVITATEA CANINĂ Nume si adresă proprietar: 1. Identificare câine: nume: rasă vârstă sex 2. Boli cronice curente: 3. La ce vârstă a început să fie scos afară câinele şi a venit în contact cu persoane sau câini: 4. Câinele are prieteni printre congeneri: da nu 5. Consideraţi că socializarea câinelui dv. a fost corectă: da nu 6. Numărul muşcăturilor anterioare: 1 2 3 m. multe 7. Contextul în care se manifestă agresivitatea este: - în urma durerii; - în urma ridicării hranei; - dacă este petrecut cu piciorul sau se întinde un obiect peste el; - în urma impunerii unei acţiuni; - ca urmare a pedepsirii; - ca urmare a spălării, îngrijirii sau ţesălării; - în urma contactului cu alţi câini; - fără nici o motivaţie; - alte motivaţii. 8. Câinele este agresiv cu: - proprietarul; - membrii familiei; - oamenii, pe stradă; - anumiţi oameni, cu aspect aparte (alcoolici, romi etc.); - cu masculii aceleiaşi specii ; - cu animale din orice specie: - în general, cu tot ceea ce mişcă. 9. Animalul a fost dresat să fie agresiv: da nu 10. Frecvenţa cu care se manifestă agresivitatea: - zilnic; - săptămânal; - lunar; - mai rar. 11. Agresivitatea se manifestă prin: - muşcătură; - lătrare a obiectului agresivităţii; - muşcare rapidă şi abandonare în fugă; - lătrat şi repezire la obiectul agresiunii, dar fără muşcare; - zburlirea blănii şi arătare a colţilor; - altă manifestare. 12. Agresivitatea se manifestă: - afară (curte); - în casă; - la plimbare; - la schimbarea locurilor necunoscute; - indiferent de circumstanţă. 13. Care este poziţia câinelui în raport cu ceilalţi câini: - dominant; - subordonat; - subordonat unora, dar dominant cu alţii. 14. Se cunosc exemplare agresive în ascendenţa câinelui: da nu 15. A urmat câinele vreo terapie a manifestărilor agresive: da nu 16. Dacă da, de care şi cu ce rezultat: 17. Tipul de temperament al proprietarului: - coleric; - flegmatic; - sanguin. 18. Observaţii personale: ……………………………………………………………………………………… |
Fig. 6: Model de chestionar privind studiul anxietăţii de separare, fobiei şi fricii
FIŞA DE OBSERVAŢIE PRIVIND ANXIETATEA DE SEPARARE, FOBIILE ŞI FRICA Nume şi adresă proprietar: 1. Identificare câine: nume rasă vârstă sex 2. Boli cronice curente: 3. Câinele a fost dobândit de proprietar prin: - cumpărare la vârstă mică; - prăsilă proprie; - găsit pe stradă; - de la un adăpost de animale; - cumpărat deja adult: - de la o cunoştinţă. 4. Dacă a fost abandonat, aceasta s-a întâmplat pentru că: - distrugea obiectele din locuinţă, în absenţa proprietarilor; - urla/lătra tot timpul, cât era lăsat singur; - agresa copii din familie; - murdărea cu fecale / urină locuinţa; - avea o fire de nestăpânit; - proprietarul nu avea suficient timp să se ocupe de câine; - alte situaţii. 5. Câte ore / zi rămâne câinele singur: - 1 / 2 ore; - 7 / 8 ore: - peste 12 ore / zi; - este ţinut singur tot timpul, la altă adresă decât a proprietarului. 6. Cum se manifestă câinele, când proprietarul este acasă: - îl urmează pe acesta peste tot, chiar şi la baie; - manifestă din senin izbucniri de tandreţe; - se întristează sau se agită evident la orice pregătire de plecare a stăpânului; - se postează lângă uşă, fiind gata de plecare, de câte ori crede că stăpânul se pregăteşte să iasă; - stă lipit de proprietar pe pat sau pe fotoliu, nesuportând să fie îndepărtat de acesta; - alte situaţii. 7. Când este lăsat singur câinele: - urlă, latră sau plânge, până la întoarcerea proprietarului, încontinuu sau intermitent; - murdăreste locuinţa cu fecale şi urină, în locurile uşor vizibile; - distruge prin ros sau rupere diverse obiecte de mobilier sau haine ale proprietarului; - doarme pe hainele proprietarului; - zgârmă la fereastră sau în dreptul uşii, în dorinţa de a evada şi a merge după proprietar. 8. Când au apărut primele manifestări patologice: - încă de la vârstă mică; - în urma unui zgomot puternic; - după ce a fost pierdut şi regăsit; - după dispariţia unei persoane din familie; - după dispariţia unui animal din familie; - ca urmare a modificării orarului zilnic al familiei. 9. Când dă câinele semne de anxietate: - de câte ori rămâne singur; - când pleacă membrul preferat al familiei; - când aude zgomote puternice; - când este sechestrat într-un spaţiu strâmt; - în prezenţa oamenilor şi a persoanelor necunoscute; - când proprietarul depăşeşte ora de întoarcere de la serviciu, cu care s-a obişnuit. 10. Cum reacţionează câinele la zgomote puternice (tunete, petarde, ploaie, obiecte căzute etc.): - se sperie foarte tare şi trage de lesă spre casă; - intră în panică şi o rupe la fugă de lângă proprietar, neputând fi stăpânit; - salivează, respiră cu gura larg deschisă, cu pupilele dilatate şi este înfricoşat; - sare pe proprietar, cu intenţia de a se ghemui în braţele acestuia; - se îndeasă în picioarele proprietarului; - dacă se află în locuinţă, se refugiază în zone izolate (baie sau debarale), unde zgomotul pătrunde mai greu şi este întuneric; - distruge cu furie diverse obiecte din locuinţă. 11. Câinelui i se lasă la plecare: - radioul / televizorul în funcţiune; - lumina aprinsă; - jucării şi hrană; - un obiect personal al proprietarului. 12. La plecarea stăpânilor câinele este lăsat: - în toată casa; - în curte / pe balcon; - în baie; - în bucătărie; - în dormitor; - pe hol. 13. La plecare i se face câinelui: - o mică morală; - i se spune: să fii cuminte! - este ameninţat; - este mângâiat şi sărutat; - animalul este ignorat. 14. La schimbarea mediului de locuit câinele: - nu se adaptează uşor, fiind agitat; - oriunde este stăpânul este perfect; - oriunde sunt bagajele familiei este perfect. 15. Cum reacţionează câinele, atunci când se simte în pericol: - se postează cu spatele spre un loc considerat sigur, îşi dezveleşte dinţii, şi arată că este gata să muşte (adoptarea atitudinii de apărare); - ignorare a comenzilor proprietarului, oprire, tragere spre înapoi, lătrat puternic, urmate de fugă; - tremură puternic şi este neliniştit, arată frică sau spaimă, urinează involuntar şi salivează şi se retrage în locuri întunecate; - urlă, cade la pământ şi face crize convulsive asemănătoare cu epilepsia; 16. Consideraţi că manifestările s-au intensificat de la primele exprimări de acest fel: da nu 17. A urmat câinele vreun tratament împotriva anxietăţii, fobiei sau fricii: da nu 18. Se cunosc în ascendenţa câinelui părinţi anxiosi, fricoşi sau fobici da nu 19. Programul câinelui dv. este unul de rutină da nu 20. Care sunt relaţiile pe care consideraţi că le aveţi cu câinele dv: - de afecţiune reciprocă; - de respect şi afecţiune; - de indiferenţă; - de teamă din partea câinelui; - înlocuieşte copilul lipsă în familie; - altele. 21. Vă simţiţi în vreun fel responsabil de comportamentul câinelui: - da, pentru că - nu 22. Observaţii personale asupra tipului de temperament al proprietarului: …………………………………………………………………………………………… |
Fig. 7: Model de chestionar privind studiul deviaţiilor de eliminare
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE PRIVIND DEVIAŢIILE DE ELIMINARE A DEJECŢIEI Nume şi adresă proprietar: 1. Identificare câine: nume rasă sex vârstă 2. Boli cronice curente sau intervenţii chirurgicale ce ar favoriza devierile de eliminare: - afecţiuni degenerative şi reumatismale; - afecţiuni renale şi ale tubului digestiv; - agorafobie, frica de trafic; - castrare din motive medicale sau de prevenire a sarcinilor nedorite. 3. La ce vârstă a fost scos afară prima dată, pentru eliminarea dejecţiei: 4. Manifestarea comportamentală luată în studiu: - eliminare fecale; - eliminare urină. 5. Care este locul preferat de eliminare al câinelui: - solul, pe stradă, în parc, sau în curte; - nisipul; - balconul locuinţei; - lădiţa cu nisip, amenajată în interior; - un colţ din locuinţă, în care se curăţă în mod repetat; 6. Care este programul de lucru al proprietarului: 7. Cum se manifestă câinele la întoarcerea acasă a proprietarului: - sare împrejurul acestuia foarte fericit şi îi aduce diverse obiecte, spre prezentare; - se trânteşte cu burta în sus şi scapă o cantitate mică de urină, de bucurie; - sare pe proprietar, bucurându-se, punându-i în pericol hainele; - se retrage într-un colţ, aşteptându-se să fie pedepsit, pentru că a produs daune în locuinţă; - îi aduce proprietarului lesa, căci ştie că va fi scos afară; - se bucură moderat; - rămâne indiferent. 8. Vârsta aproximativă a instalării manifestărilor deviate de eliminare: 9. Proprietarul respectă întotdeauna orarul de ieşit la plimbare al câinelui da nu 10. Există câini de acelaşi sex în locuinţă, care obişnuiesc să elimine în locuinţă sau care au statutul de animale dominante sau preferate: da nu 11. Contextul în care se manifestă deviaţia: - când este lăsat singur acasă; - când nu este scos la plimbare la timp, - accidental, când este bolnav; - când intră într-un spaţiu necunoscut; - când se bucură; - când se supără pe proprietar; - când se sperie. 12. Urinarea necorespunzătoare a urinei apare cel mai frecvent, atuci când câinele: - este certat; - este lăudat; - se apropie o persoană cunoscută, a cărei vedere îl bucură; - cineva se apropie de el; - este privit intens în ochi; - cineva stă în picioare deasupra câinelui sau îl ţine într-o poziţie coercitivă; - doarme relaxat; - are un istoric de tratament aspru sau de pedeapsă, în alte situaţii când s-a comportat necorespunzător; - a fost pedepsit nejustificat în numeroase rânduri, fără să fie vinovat; - proprietarul nu ştie să se facă înţeles de către câine. 13. Frecvenţa cu care se manifestă aceste obiceiuri: 14. A urmat câinele vreo terapie, împotriva acestor manifestări: da nu 15. Observaţii: …………………………………………………………………………………………… |
Fig. 8: Model de chestionar clinic în vederea studiului disfuncţiei cognitive canine
FIŞA DE OBSERVAŢIE PRIVIND DISFUNCŢIA COGNITIVĂ CANINĂ Nume şi adresă proprietar: 1. Identificare câine: nume rasă vârstă sex Boli cronice curente: - afecţiuni reumatismale degenerative sau inflamatorii; - afecţiuni ale căilor urinare; - afecţiuni ale tubului digestiv; - afecţiuni nervoase (epilepsie, boala fricii etc.). Manifestările comportamentale ce deranjează: - eliminarea de urină şi fecale în locuinţă; - perturbări ale ritmului veghe-somn (treziri frecvente şi agitaţie nemotivată în toiul nopţii); - senilitate (nerecunoaşterea proprietarului şi a locurilor); - bulimie; - fobii diverse, anxietate şi lătrat excesiv, chiar şi când proprietarul este acasă; - agresiune subită asupra proprietarului sau a altor animale din casă; - retragerea în diverse colţuri din locuinţă, de unde nu ştie cum să mai iasă; - scăderea reactivităţii generale a animalului; - stare de mizerie fiziologică; - schimbări în interacţiunea cu persoanele cunoscute. Vârsta apariţiei pentru prima dată a astfel de manifestări: La vârsta apariţiei manifestărilor de mai sus câinele a suferit şi modificări ale: - auzului; - văzului; - mirosului; - a tuturor simţurilor. Cunoaşteţi în ascendenţa animalului exemplare care au dezvoltat, la bătrâneţe, semne asemănătoare: da nu 7. Au existat perioade de ameliorare a semnelor de-a lungul evoluţiei bolii: da nu 8. A urmat vreun tip de terapie a astfel de manifestări: da nu 9. Dacă da, ce tratament a urmat şi cu ce rezultate (observaţiile medicului): |
Deşi există mai multe modele tehnice de realizare a studiilor epidemiologice (descriptive, analitice şi comparate), aplicabilitate în etopatologia canină au studiile de epidemiologie descriptivă sau operaţională ce se ocupă cu evaluarea prevalenţei şi a incidenţei deviaţiilor comportamentale, în populaţia dată.
În acest sens, am conceput şi noi studiul nostru, datele obţinute reflectând, mai ales, aspectele procentuale ale prevalenţei unor aspecte de etopatologie comportamentală: agresivitatea de diverse origini, fobiile, anxietatea de separare, deviaţiile de eliminare ale dejecţiilor, sindromul disfuncţiei cognitive, deviaţiile comportamentului alimentar, ale celui maternal, precum şi a dermatozelor psihogene în clientela canină a cabinetului nostru, pe care am considerat-o ca alcătuind o populaţie.
[1] Toate chestionarele de mai jos sunt numai orientative, mult perfectibile în funcţie de priceperea fiecărui clinician comportamentalist.
