Anamneza psiho-comportamentală reprezintă investigarea istoricului unei boli, comportând mai mulţi paşi. Deoarece domeniul este relativ nou, modelele folosite sunt cele propuse de pionierii psihiatriei canine: B.Beaver, B. Hurt şi K. Overall.
Primul pas urmărit este de a discerne, prin întrebările puse, dacă comportamentul nedorit al câinelui are cauze organice sau este datorat relelor deprinderi, ori unor probleme psihice.
Identificarea rasei are o mare importanţă în diagnostic, ştiut fiind că anumite rase sunt mai labile şi pot arăta mai multe comportamente nedorite; este cazul rasei cocker spaniel, predispusa la anxietatea de separaţie, a raselor de vânătoare, predispuse, în general la fobii, a rotweillerului şi raselor de luptă, predispuse la agresivitate etc.
Vârsta mică comportă multe neajunsuri în domeniul comportamentului nedorit, însă, odată depăşită această perioadă, lucrurile intră pe un făgaş ormal. De regulă, după vârsta de 1,6 ani cand atinge maturitatea sociala, câinele nu mai este normal să prezinte comportament deviat; cazurile care şi după această vârstă continuă să se manifeste neconform cu aşteptările trebuie prezentate medicului comportamentalist.
Sexul animalului trebuie luat în consideraţie la aprecirea comportamentului, ştiut fiind că masculii prezintă un risc mai crescut pentru anumite afecţiuni decât femelele: sunt mai impulsivi, sunt mai nesupuşi în perioadele de rut, când simt căţele în călduri, pot manifesta agresivitate interspecifică cu masculii întâlniţi, pot să-şi însemne teritoriul atunci când se află în preajma altor masculi, chiar dacă se află în interior etc.
Pentru a ne urmări mai bine scopul, noi am alcătuit[1] şi folosit pentru sondarea opiniei proprietarilor un număr de cinci chestionare (pe care le expunem mai jos): un chestionar general, ce a cuprins întrebări menite să obţină date de ansamblu despre fiecare pacient (vârstă, stare sexuală, provenienţă, mod de întreţinere, mediu de viaţă, temperament şi caracter etc.), iar alte patru, pentru tipurile de manifestări etopatologice: agresivitate, anxietate de separare şi fobii, deviaţii de eliminare ale dejecţiilor şi sindromul disfuncţiei cognitive canine.
Bineînţeles, cel care purcede la un astfel de studiu poate întocmi fişe de observaţie de concepţie personală, privitoare la aspecte pe care le consideră relevante de luat în calcul, beneficiind, mai ales, de faptul că epidemiologia comportamentală a animalelor de companie reprezintă, încă, o noutate chiar la nivel mondial. Important este totuşi ca cercetătorul să aibă o practică îndelungată pe animalele de companie, să cunoască foarte bine comportamentul specific, dar şi toate aspectele etopatologiei animalelor de companie, să posede cunoştinţe de psihologie generală şi să fie un bun cunoscător al psihicului animal.
Fig. 4: Model de Chestionar clinic general
| CHESTIONAR CLINIC GENERAL ÎN VEDEREA STUDIERII DEVIAŢIILOR COMPORTAMENTULUI SOCIAL LA CÂINII DE COMPANIE Proprietar si adresă: 1. Identificare câine: nume rasă vârstă sex serviciu 2. Boli cronice curente: 3. Starea sexuală: intact castrat 4. Data ultimei vaccinări polivalente şi antirabice: 5. Pentru care problemă de comportament v-aţi prezentat la cabinetul veterinar: 6. De ce v-aţi ales tocmai această rasă de câine: 7. Care credeţi că sunt trebuinţele unui câine: 8. Ce îi place câinelui şi de ce se teme cel mai mult: 9. Vârsta la care a fost achiziţionat câinele: 10. Provenienţa câinelui: 11. Ce ştiţi despre comportamentul rasei pe care o deţineţi: 12. Consideraţi că aveţi vreo vină pentru comportamentul nedorit al câinelui dumneavoastră: 13. Dacă animalul a mai avut şi alţi proprietari, de ce a fost înstrăinat: 14. Proprietarul deţine/a deţinut nu a deţinut/nu deţine alte animale 15. Care dintre persoanele din familie se ocupă de câine: 16. Ce s-a schimbat în structura familiei de la achiziţionarea câinelui: - a murit o persoană; - a plecat o persoană; - a murit un animal; - s-a născut un copil; - divorţ; - căsătorie; - a fost achiziţionat un alt animal; 17. Vârsta la care a început să fie scos afară: 18. De câte ori pe zi este scos la plimbare şi pentru cât timp: 19. La ce vârstă a venit în contact animalul cu alţi câini: 20. Se implică proprietarul în joaca animalului, atunci când acesta este scos afară: 21. Cum apreciaţi, ca nespecialist, caracterul câinelui dv: - prietenos; - fricos; - revanşard; - agresiv; - nu pot să apreciez. 22. Cât timp petrece câinele singur pe zi: - 1 –2 ore; - 4 – 8 ore; - 8 – 10 ore; - mai mult de 10 ore; - tot timpul, locuind la altă adresă decât proprietarul; 23. Cum se manifestă câinele pe perioada cât sunteţi plecat de-acasă: - normal, mănâncă, doarme, altele; - vociferează; - produce distrugeri în locuinţă; - aşteaptă lângă uşă întoarcerea proprietarului. 24. Descrieţi pe scurt reacţia câinelui la pregătirea stăpânului de a pleca de-acasă: 25. Cum se manifestă câinele la întoarcerea acasă a proprietarului: 26. Unde doarme câinele: - în/pe patul stăpânului; - culcuş propriu în dormitorul stăpânilor; - în altă cameră; - pe podea, lângă pat; - în toată casa, oriunde doreşte. 27. Ce obiceiuri dintre următoarele manifestă câinele în locuinţă: - îşi urmăreşte proprietarul peste tot; - cerşeşte la masă; - ocupă un loc pe fotoliu sau pe canapea, pe care nu mai vrea să-l părăsească; - îşi apară locul personal. 21. Apreciaţi că aveţi un câine răsfăţat? Da Nu 22. Pe cine respectă câinele mai mult în familie: - pe soţ; - pe soţie; - pe copii; - pe nimeni. 23. Vorbiţi mult câinelui dv.? Da Nu 24. A fost dresat câinele: - complet neinstruit; - dresaj sumar în casă; - un singur ciclu de dresaj; - dresaj complet. 25. Obişnuieşte să execute comenzile pe care le primeşte: - mai degrabă nu; - numai dacă stăpânul insistă; - întotdeauna; - numai dacă vrea. 26. Ce reacţii manifestă faţă de oamenii necunoscuţi: - teamă; - agresivitate; - obedienţă; - indiferenţă; 27. Care dintre comportamentele următoare le-aţi observat la câinele dv.: - nesupunerea; - agresivitatea; - frica, anxietatea; - obedienţa excesivă; - defecatul şi urinatul în locuinţă; - tăvălitul prin fecale şi cadavre; - neglijenţa maternală; - ticuri; - alte aspecte. 28. Specificaţi care dintre următoarele comportamente vă deranjează la câinele dv.: - obedienţa faţă de alţi câini; - agresivitatea faţă de alţi câini, în general; - agresivitatea faţă de masculi, în general; - acţiunea de a simula monta faţă de orice câine pe care-l întalneşte; - frica de a veni în contact cu alţi câini; - agresivitatea faţă de pui, în general. Observaţii:………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… |
Prima întrebare care trebuie pusă proprietarului, este de ce cere ajutor pentru câinele prezentat la examenul clinic; este important de aflat părerea proprietarului despre problema respectivă pentru că, de multe ori, proprietarii pot avea aşteptări eronate de la comportamentul câinilor, clienţii putând purta o mare parte din vina comportamentului nedorit al câinilor.
O serie de întrebări revelante, aşa cum reies din chestionarul de mai sus, trebuie puse clientului, pentru a ne da seama care sunt aşteptările stăpânului:
a) care sunt relaţiile acestuia cu animalul;
b) dacă proprietarul are sau nu cunoştinţe despre cerintele speciei;
c) de ce şi-a ales o anumită rasă şi de ce l-a ales pe căţelul respectiv;
d) dacă a mai deţinut câine sau alte animale de companie;
e) dacă este informat asupra necesităţilor pe care le are un câine, asupra comportamentului specific şi asupra problemelor care pot apărea în perioada “adolescenţei” canine;
f) dacă deţine cunoştinţe asupra rasei pe care şi-a ales-o;
g) cine consideră că este vinovat pentru comportamentul câinelui;
h) care sunt relaţiile câinelui cu membrii familiei (pe cine respectă, de cine se teme, pe cine urăşte, pe cine consideră superior şi de ce; proprietarul trebuie pus să explice acest tip de comportament;
i) ce îi place câinelui şi de ce se teme cel mai mult şi ce “istorii” neplăcute a trait;
j) întrebări despre rutina zilnică a animalului şi despre mediul în care trăieşte (unde este ţinut, cu cine rămâne câinele in timpul zilei, cât timp petrece afară pe zi, ce face câinele la plimbare, dacă are prieteni printre căţei, cum este hrănit şi de câte ori pe zi urinează şi defecă);
Acestea sunt doar câteva întrebări din care practicianul îşi poate da seama cât de bine este acomodat proprietarul cu cerinţele câinelui.
O alta serie de întrebări va lămuri care este activitatea animalului pe perioada cât este lăsat singur acasă şi cum este întreţinut animalul:
a) ce face animalul când este lăsat singur acasă;
b) daca animalul este lăsat liber în toată casa sau este închis într-un spaţiu restrâns (debara, baie, bucătărie, cuşcă etc.);
c) modul cum îşi iau stăpânii la revedere de la câine când pleacă de-acasă şi cum se comportă când revin;
d) unde doarme animalul;
e) ce schimbări în rutina zilnică a câinelui au intervenit în ultima perioada.
Alte întrebări vor testa responsabilitatea proprietarului în ceea ce priveşte sănătatea animalului:
a) daca animalul este vaccinat;
b) daca suferă de afecţiuni cronice (alergoze, boli degenerative, afecţiuni genito-urinare, boli metabolice etc.);
c) ce interenţii chirurgicale a suferit animalul;
d) când a făcut animalul ultimele analize de laborator etc;
Ultima serie de întrebări va încerca să lămurească natura comportamentului nedorit:
a) descrierea pe larg de către proprietar a comportamentului nedorit;
b) întrebări despre exprimările vocale şi posturale şi, în acest caz, medicul trebuie să se asigure că proprietarul ştie despre ce vorbeşte;
c) descrierea unor incidente recente şi frecvenţa cu care acestea se repetă;
d) un istoric al proprietarilor anteriori (dacă este cazul);
e) terapii comportamentale anterioare (dacă este cazul);
f) vârsta la care au apărut primele manifestări comportamentale nedorite;
g) modificări recente ale manifestărilor comportamentale;
h) descrierea gradului de interacţiune între proprietar şi câinele său.
Răspunsul la aceste întrebări se va înregistra într-o fişă de observaţie de tipul celei de mai sus, fişă ce poate fi îmbunătăţită în funcţie de interesele terapeutului. Acolo unde proprietarul poate prezenta în sprijinul spuselor sale şi casete video, audio sau poze, ele sunt mai mult decât binevenite şi chiar indicate.
[1] Chestionarele au fost, în parte, adaptate din literatura medicală de specialitate, în parte de concepţie personală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu